Pentru început, am vrea să mulțumim celor de la Textar pentru susținerea lor în crearea acestui material special. Fără implicarea lor, astfel de povești nu pot fi spuse cu ușurință.
Plymouth a luat naștere în 1928, la dorințele lui Walter Chrysler, cel care a și pus bazele companiei ce-i poartă numele. Motivul era simplu – Chrysler era brandul de lux, pe când Plymouth avea să producă mașini destinate oamenilor simpli. Sigla constructorului avea să fie nava Mayflower care a adus pelerinii britanici în America, la Plymouth Rock, profitând din plin de scurta istorie a noii națiuni, America.
Walter Chrysler mai profita de ceva – de propria lui experiență pe care o căpătase lucrând la Buick, învățând în mod constant de la William Durant, omul care a pus bazele General Motors și Chevrolet. A observat că Chevrolet oferea mașini ieftine, dar cu extrem de puține dotări, astfel că a transformat Plymouth în ceva potrivit omului de rând – puțin mai scump decât cele mai ieftine automobile, dar cu dotări practice precum frânele hidraulice.
Designul modelului din acest articol nu era ieșit din comun în anii când această mașină era nouă, dar tot ceea ce vedeți în jurul mașinii este chiar mai vechi. Unele clădiri expuse în muzeul Golești de lângă Pitești datează din 1640, așa că tot ce vedeți în fața voastră este istorie conservată în cel mai frumos mod și am vrea să le mulțumim administratorilor muzeului că ne-au lăsat să ne simțim ca acasă într-un muzeu cu exponate mai vechi decât America însăși.
Acest Plymouth P2 are caroserie sedan în 4 uși, dar există un detaliu interesant – mașina nu are un portbagaj, ci o roată de rezervă prinsă într-o carcasă vopsită în culoarea caroseriei la exterior. Acest tip de caroserie se numește slant back. Sunt multe modele care au portbagajul în spate, dar cel care a comandat mașina aceasta în 1936 a concluzionat că e mai practic să ai roata de rezervă la îndemână, decât să cari kilograme de bagaje. Nu pot să spun că îl învinovățesc…
Jantele mașinii au o poveste interesantă. Sunt jantele de fabrică și sunt din oțel, dar după cum vedeți, centrul are un diametru destul de mare, iar pe margine sunt găuri mici pentru a permite frânelor pe tamburi să se răcească. Răcirea frânelor nu fusese o problemă până atunci, dar mașinile deveneau mai puternice și aveau nevoie de răcire pe măsură. Acestea se numesc jante de artilerie, întrucât semănau cu jantele utilizate de armată pe artileria mobilă, dar acest tip de jante a fost oferit de producătorii americani, din fabrică, doar între 1936 și 1939. Pasionații hot rod plătesc multe mii de dolari în America pentru a avea jante de artilerie originale.
Plymouth Special De Luxe era, în vremea sa, similar unui Logan în vremurile noastre. O mașină normală cu care puteai merge la piață sau chiar să străbați în lung și-n lat America. Dar în ciuda acestui lucru, nu pot să nu vorbesc puțin despre cât de confortabilă este acest model. Nu mă refer aici doar la suspensia pe foi, ci și la cele 2 banchete care ar putea fi oricând condundate cu o saltea cu arcuri de 3000 lei de la IKEA.
Mașina aceasta dezvoltă 82 cai putere și are o vârstă de 88 de ani, practic și-a depășit în ani numărul de cai putere. Oare câte mașini moderne vor mai putea face acest lucru? Vom vedea peste 100 de ani pe cineva minunându-se de un Logan 1.6 16 Valve? Îmi place să cred că da. Până atunci, eu mă minunez de experiența alături de Plymouth Special De Luxe.
Nota: