În ultimele trei decenii, McLaren nu și-a făcut un renume prin fiabilitate, practicalitate sau costuri de întreținere și achiziție mici. După cum știe orice pasionat de mașini, McLaren înseamnă, printre multe altele, viteză. Debutul lui F1 din anul 1992 reprezintă un punct important din istoria auto, acesta fiind la vremea respectivă cea mai rapidă mașină de serie, cu o viteză maximă de 386 km/h, record care a rămas în picioare până în anul 2005, când a fost depășit de Bugatti Veyron, cu o viteză maximă de 407 km/h și cu infinit mai multă tehnologie la bord.
Acum mai bine de un deceniu, atât Porsche, cât și Ferrari au lansat hypercaruri cu sisteme de propulsie hibride, lucru care era de neînchipuit în trecut. Și pentru a completa ceea ce a fost atunci numit simbolic „Sfânta Treime”, McLaren a lansat modelul P1, care dezvoltă 903 cai-putere și, ca să-l rezum într-un cuvânt, era… sălbatic. Au trecut mulți ani de la lansarea lui McLaren P1 (12, mai exact) și în ciuda tuturor îndoielilor privind un posibil succesor, McLaren tocmai a prezentat unul sub forma noului W1.
Să începem cu designul noului McLaren W1. Probabil că ați observat deja faptul că toate modelele McLaren urmează același limbaj de design, având o formă oarecum similară. W1 nu face excepție în acest caz, fiind evident de la prima privire ce emblemă poartă. Spre deosebire de predecesorul său, P1, noul W1 are un design puțin mai angular, fapt datorat aerodinamicii duse la rang de artă.
Și pentru că am adus în discuție tema aerodinamicii, e important să știți că McLaren W1 se folosește de principiile ei la maxim. Acesta are un eleron activ, care poate produce până la 650 kg de apăsare. Când nu e nevoie de acest lucru, eleronul rămâne integrat în capota motorului. Aceasta este, probabil, încercarea englezilor de a face un hypercar mai… discret. W1 folosește și un sistem de tip DRS, care are scopul de a aduce la nivelul minim posibil rezistența la înaintare, fapt care rezultă într-o accelerație în linie dreaptă mai rapidă. În partea din spate, W1 are și un difuzor de dimensiuni mari, care contribuie la efectul de sol, al cărui scop este de a produce cât mai multă forță de apăsare.
Interiorul lui McLaren W1 aduce mai mult a cockpit de avion decât a mașină de stradă. Ecranul sistemului de infotainment este orientat către șofer, iar majoritatea butoanelor se află pe plafon. Un alt aspect interesant este dat și de poziția scaunelor, care este una fixă. McLaren nu acceptă alterarea centrului de greutate și distribuției maselor de către ocupanții lui W1. Nu vă faceți griji, fiindcă vă este totuși permis să vă faceți confortabili la bordul lui W1 prin mutarea volanului și a pedalelor.
Iar acum, să trecem la sistemul de propulsie al lui McLaren W1. Englezii au decis să continue ceea ce au început cu P1, și anume, un sistem de propulsie de tip hibrid. Motorul termic este un V8 cu o capacitate cilindrică de 4 litri, care dezvoltă 928 de cai-putere și care se poate tura până la 9200 rpm. Și pentru că acești cai-putere nu erau suficienți, motorul electric contribuie și el cu ai săi 347 de cai-putere. Totalul? Nu mai puțin de 1275 de cai-putere și 1340 Nm cuplu! Adică de aproximativ 10 ori mai mult decât majoritatea mașinilor de pe străzile noastre…
Și nu, McLaren W1 nu cântărește la fel de mult ca noul BMW M5. De fapt, el cântărește cu peste o tonă mai puțin, având numai 1399 kilograme. Toate aceste numere rezultă în niște sprinturi impresionante. 0-100 km/h? 2.7 secunde. 0-200 km/h? 12.7 secunde. Viteza maximă? Este limitată la „numai” 350 km/h. Wow!
Suspensia folosește componente din titan și este inspirată, după cum era de așteptat, din Formula 1. Direcția este una asistată hidraulic, iar frânele sunt din carbon, cu discuri de 390 mm atât pe față, cât și pe spate.
Iar acum, ar fi momentul să aducem în discuție prețul lui McLaren W1. Ca să o spunem fără ocolișuri, prețul de pornire este undeva în jurul a 2.4 milioane de euro. Dureros, știm, dar măcar putem trăi liniștiți cu ideea, fiindcă oricum toate cele 399 de exemplare au fost deja rezervate.
Nota: