Uzina Dacia de la Mioveni traversează una dintre cele mai importante perioade din istoria sa recentă. Producția scade, o parte dintre viitoarele modele ale mărcii au fost atribuite altor uzine ale Grupului Renault. În plus, conducerea companiei vorbește deschis despre nevoia de a crește competitivitatea operațiunilor din România. Înseamnă toate acestea că viitorul Dacia la Mioveni este în pericol? Nu neapărat. Dar semnalele nu mai pot fi ignorate.
Timp de mai bine de două decenii, povestea Dacia a fost una dintre cele mai spectaculoase transformări din industria auto europeană. Renault a preluat constructorul român în 1999. Logan a schimbat regulile jocului câțiva ani mai târziu. Astfel, Dacia a ajuns treptat dintr-o marcă regională într-unul dintre cele mai importante branduri ale grupului francez.
Mioveni a fost în centrul acestei povești.
Numai că industria auto din 2026 arată foarte diferit față de cea în care Dacia și-a construit succesul.
Iar întrebarea nu mai este dacă marca Dacia are viitor. Rezultatele comerciale din ultimii ani au demonstrat că are.
Întrebarea este cât din acest viitor va continua să fie construit în România.
François Provost, CEO-ul Renault Group, a efectuat în luna iulie prima sa vizită oficială în România de la preluarea conducerii grupului.
Mesajul transmis ulterior a fost neobișnuit de direct: operațiunile Renault din România se confruntă cu „una dintre cele mai mari provocări din istoria lor”.
Provost a vorbit despre necesitatea recâștigării competitivității operațiunilor locale, într-un context în care piața auto europeană nu a revenit încă la nivelurile de dinaintea pandemiei. De asemenea, presiunea asupra costurilor este tot mai mare.
Pentru Mioveni, cuvântul-cheie este așadar competitivitate.
Și nu este greu de înțeles de ce.
În interiorul unui grup auto global, o uzină din România nu concurează doar cu Volkswagen, Stellantis sau producătorii chinezi. Concurează, înainte de toate, pentru investiții și modele noi cu celelalte fabrici ale propriului grup.
Iar aici apar primele motive serioase de îngrijorare.
Poate cel mai important semnal privind poziția României în strategia industrială Dacia vine din alocarea noilor modele.
Viitorul model Dacia de segment C, cunoscut în faza de proiect sub numele C-Neo și așteptat să extindă gama mărcii dincolo de SUV-uri, va fi produs în Turcia, la Bursa.
Nici viitorul model electric de segment A al Dacia nu va ajunge la Mioveni. Acesta urmează să fie fabricat în Slovenia.
Sunt decizii importante.
Nu pentru că ar însemna că Renault pregătește plecarea din România – nu există în acest moment o asemenea confirmare –. Mai degrabă, pentru că arată că Mioveni nu mai este alegerea automată pentru industrializarea unui nou model Dacia.
Iar într-o industrie în care ciclurile de viață ale produselor dictează viitorul uzinelor, atribuirea unui model nou înseamnă volume de producție. Mai mult, asta implică investiții și locuri de muncă pentru următorii ani.
Partea bună este că Mioveni produce două dintre cele mai importante automobile din actuala strategie Dacia: Duster și Bigster.
Bigster este deosebit de important deoarece marchează intrarea Dacia într-un segment superior. În plus, marchează și intrarea într-o zonă cu o valoare mai mare per automobil.
Modelul a depășit deja pragul de 100.000 de exemplare produse la Mioveni, la numai un an de la intrarea în fabricația de serie.
Peste 95% din producția Bigster este destinată exportului, cele mai importante piețe fiind Franța, Germania, Spania și Italia.
Așadar, imaginea unei uzine rămase fără produse este departe de realitate.
Mioveni continuă să fie un centru industrial major. Uzina are peste 6.000 de angajați. De asemenea, funcționează în trei schimburi și are o cadență declarată de aproximativ 1.160 de automobile pe zi. Peste 88% din producție merge la export.
Problema este alta: ce se întâmplă după actuala generație de produse?
În martie, Sindicatul Autoturisme Dacia avertiza că 2026 va aduce o scădere a producției la Mioveni și reduceri importante de personal. Numărul acestora este estimat la aproximativ 1.200 de persoane.
Sindicaliștii au indicat printre probleme costurile ridicate cu energia, infrastructura încă insuficient dezvoltată, instabilitatea fiscală și lipsa de predictibilitate economică.
Separat de disputa inevitabilă dintre companie, sindicate și autorități asupra cauzelor, tendința este cea care contează.
O fabrică auto nu poate trăi doar din istorie și nici măcar din succesul mărcii pe care o produce.
Trebuie să câștige constant proiecte noi.
România a fost mult timp una dintre destinațiile foarte atractive pentru producția industrială europeană: forță de muncă bine pregătită, salarii competitive și proximitatea față de marile piețe ale Uniunii Europene.
Avantajul nu mai este însă atât de evident.
Turcia și Maroc au devenit două centre industriale extrem de importante pentru Renault Group. În plus, diferențele de cost pot cântări enorm atunci când un constructor decide unde va produce sute de mii de automobile.
Dacia însăși demonstrează această schimbare.
O parte importantă din producția modelelor cu volume mari a migrat în timp către alte uzine, în special cele din Maroc. Acum, Turcia primește un nou proiect important. În același timp, Slovenia va produce viitorul model electric de oraș.
Din perspectiva Renault, ecuația este pragmatică: unde poate fi produs un automobil la costul necesar, în cantitatea necesară și cu nivelul de calitate cerut?
Atașamentul istoric față de Mioveni contează. Cifrele contează mai mult.
Există și un al doilea subiect care nu poate fi ocolit: electrificarea.
Dacia va trebui să-și electrifice progresiv gama pentru a respecta viitoarele cerințe europene. Astfel, automobilele electrice vor ocupa o parte tot mai importantă din portofoliul mărcii.
Faptul că viitorul model electric de segment A va fi construit în Slovenia și nu la Mioveni ridică inevitabil o întrebare.
Ce automobil electric va produce România?
Duster și Bigster au versiuni hibride, iar această tehnologie va continua să fie extrem de importantă în perioada de tranziție. Dar, pe termen lung, Mioveni va avea nevoie probabil și de proiecte complet electrice dacă vrea să-și păstreze rolul industrial actual.
O uzină poate supraviețui fără să primească primul automobil electric al unei mărci.
Este mult mai dificil să rămână relevantă dacă ratează și următoarele generații.
De aici până la scenariile privind dispariția producției Dacia din România este însă o distanță foarte mare.
Mioveni nu înseamnă doar o hală în care sunt asamblate automobile.
Platforma industrială este rezultatul unor investiții realizate timp de peste două decenii. De asemenea, este integrată într-un ecosistem complex de furnizori, logistică, inginerie și producție.
Uzina produce inclusiv piese destinate altor fabrici Renault din lume, iar platforma logistică International Logistic Network Mioveni deservește numeroase uzine ale grupului.
În România există, în plus, Renault Technologie Roumanie, una dintre cele mai importante structuri de inginerie ale grupului.
Tocmai de aceea, un scenariu în care Renault ar decide pur și simplu să stingă lumina la Mioveni nu este realist în viitorul apropiat.
Riscul real este mai subtil.
Aceasta este, probabil, diferența esențială.
Viitorul Mioveniului nu trebuie analizat doar în alb și negru: uzina rămâne sau uzina se închide.
Există un scenariu intermediar mult mai plauzibil și, pentru România, suficient de problematic: reducerea treptată a rolului fabricii în strategia industrială Renault Group.
Mai întâi pierzi un model.
Apoi următorul proiect merge către o altă țară.
Volumele scad.
Capacitatea uzinei este utilizată mai puțin.
Numărul angajaților se ajustează.
Iar când vine momentul atribuirii următoarei generații de automobile, costurile fabricii devin și mai greu de justificat.
Este un cerc pe care România ar trebui să facă tot posibilul să îl evite.
Dacia nu este în pericol să dispară. Din contră, marca are o poziție extrem de importantă în strategia Renault Group.
Dar succesul Dacia și viitorul uzinei Dacia din România sunt două lucruri diferite.
O marcă poate prospera în timp ce producția sa migrează dintr-o țară în alta.
Tocmai de aceea, România nu își poate permite să considere Mioveniul garantat doar pentru că aici s-a născut Dacia.
Mesajul transmis în această vară de conducerea Renault ar trebui privit mai degrabă ca un avertisment decât ca un anunț al unei retrageri.
Mioveni are încă argumente puternice: Duster, Bigster, infrastructură industrială, furnizori, logistică și zeci de ani de experiență. Dar trebuie să demonstreze că poate concura pentru următoarea generație de produse.
Pentru că adevărata miză nu este ce modele ies astăzi de pe linia de asamblare.
Adevărata miză este ce modele vor ieși de acolo peste cinci sau zece ani.
AUTOR: Sorina Heroiu
ARTICOLE SIMILARE
