Comisia Europeană a prezentat pe 4 martie un set de planuri menite să crească competitivitatea industriei de producție din Uniunea Europeană, în contextul tranziției către decarbonizare și al eforturilor de a reduce dependența de importurile ieftine din China. Inițiativa prevede introducerea unor cerințe de conținut local pentru sectoarele considerate strategice.
Noul Industrial Accelerator Act (IAA) va introduce criterii privind amprenta de carbon și cerințe de tip „Made in EU” pentru achizițiile publice sau pentru acordarea de subvenții destinate producției de aluminiu, ciment și oțel, dar și pentru tehnologii precum turbine eoliene, electrolizoare pentru hidrogen sau vehicule electrice.
Prin această inițiativă, Bruxelles-ul urmărește ca până în 2035 sectorul manufacturier să ajungă să reprezinte 20% din economia Uniunii Europene, față de aproximativ 14% în prezent. Măsura vine și pe fondul temerilor privind pierderea a până la 600.000 de locuri de muncă în industria auto în următorii cinci până la zece ani, în timp ce alte sectoare ar putea genera sau salva aproximativ 150.000 de locuri de muncă. În total, industriile vizate de IAA reprezintă aproximativ 15% din producția manufacturieră a UE.
Producătorii auto sunt însă împărțiți în privința acestor reguli privind conținutul local. Companiile cu o prezență puternică în China, precum BMW și Mercedes-Benz, s-au opus inițiativei, în timp ce Renault și-a exprimat sprijinul. Criticii avertizează că noile reguli ar putea determina partenerii comerciali ai Uniunii Europene să adopte măsuri similare, limitând accesul companiilor europene pe piețele externe.
Susținătorii proiectului argumentează însă că economii majore precum Statele Unite, China, Brazilia sau India aplică deja politici de conținut local și că o abordare similară ar putea ajuta Europa să reducă decalajul major de investiții din sectorul industrial.
Noua legislație își propune să valorifice puterea financiară uriașă a achizițiilor publice din statele membre, evaluate la peste 2 trilioane de euro — echivalentul a aproximativ 14% din economia UE — pentru a sprijini industriile europene aflate sub presiune și pentru a accelera dezvoltarea unor sectoare emergente.
Propunerea Comisiei a fost amânată de mai multe ori din cauza divergențelor privind conținutul său. Unul dintre cele mai sensibile puncte este definirea țărilor din afara UE care vor fi considerate „parteneri de încredere”, ale căror exporturi ar putea fi tratate ca echivalente produselor europene în îndeplinirea criteriului „Made in EU”.
Executivul european a elaborat liste preliminare care includ parteneri precum Marea Britanie, Canada și Statele Unite — țări cu care UE are acorduri de liber schimb sau care fac parte din Acordul privind Achizițiile Publice al Organizației Mondiale a Comerțului. China nu se regăsește pe aceste liste.
Comisia va analiza în continuare dacă aceste state oferă companiilor europene acces reciproc pe piețele lor, urmând să restrângă lista în cazul în care acest principiu nu este respectat. Politici precum Buy American Act sau Buy Canadian Policy ar putea conta negativ în această evaluare.
După prezentarea propunerii, Parlamentul European și guvernele statelor membre vor negocia forma finală a legislației, ceea ce înseamnă că textul ar putea suferi modificări.
Franța consideră că mecanismul ar putea fi limitat la statele UE27 și la membrii Spațiului Economic European — Norvegia, Islanda și Liechtenstein — care sunt incluși automat în piața unică. Alte țări, precum Germania, susțin însă extinderea listei pentru a include și alte state, precum Marea Britanie.
Propunerea IAA introduce și reguli mai stricte pentru investițiile străine directe în Uniunea Europeană, în special pentru proiectele de peste 100 de milioane de euro provenite din țări care dețin peste 40% din producția globală — categorie în care, în majoritatea cazurilor, se încadrează China.
Bruxelles-ul dorește să evite situațiile în care companii chineze asamblează produse în Europa folosind componente importate, cu o contribuție minimă a forței de muncă europene.
În aceste condiții, investitorii ar trebui să îndeplinească mai multe cerințe, inclusiv ca cel puțin 50% dintre angajați să fie lucrători din Uniunea Europeană, limitarea participației străine la maximum 49% și transferul de tehnologie către partenerii europeni, prin acorduri privind licențierea și accesul la know-how.
AUTOR: Sorina Heroiu
