Nu trebuie decât să șoptești “Mini” și sute de fani se vor gândi cu drag la mașina lui Mr. Bean, imaginându-și cum ar fi să trăiască viața celebrului caracter al lui Rowan Atkinson în Londra. Dacă la începuturi Mini a fost mașina ce a repus pe picioare o economie britanică rănită adânc de al Doilea Război Mondial, acum numele acestui producător evocă mai mult de atât. Mini înseamnă libertate, Mini înseamnă personalizare, Mini înseamnă individualism, Mini înseamnă oglinda personalității proprietarului.
Toată lumea știe cum arată un Mini, la fel cum toată lumea știe cum arată un Porsche 911. Totuși, la fel ca celebrul model al germanilor, Mini se află într-o fază importantă de reinventare. Electrificarea nu mai reprezintă un tabu pentru producătorii auto, ci chiar salvarea într-o lume care a devenit din ce în ce mai conștientă de emisiile pe care le generează. Ecuația e foarte simplă: Mini Cooper e văzut ca un model excelent pentru oraș, iar mașinile electrice sunt – deocamdată – folosite cu precădere în mediul urban; prin urmare un model Mini cu sistem de propulsie complet electric era la mintea cocoșului.
Mini a împrumutat de la vărul BMW i3 arhitectura bateriilor, dar a păstrat tracțiunea față specifică modelului britanic. Spațiul din habitaclu nu a fost deloc știrbit de bateriile modelului electric, dar mașina a fost înălțată cu 10 mm pentru a face loc noilor componente vitale.
Cu o autonomie de 200 km, e clar că binecunoscuta mașină britanică nu va părăsi foarte des orașul, ceea ce însemnă că suspensia trebuie să fie pregătită pentru denivelările specifice infrastructurii urbane. Din păcate, suspensia mașinii pare mai dură ca oricând, iar acest lucru se simte mai ales când ești nevoit să îți iei inima în dinți și să negociezi liniile de tramvai din capitală. Parte bună este că atunci când ai puțin drum liber… Ei bine, nu vă zic mai multe, vă invit să vedeți clipul.
Nota:
AUTOR: Robert Drilea
