Test Mazda CX-30 2024

Acum mulți ani îmi aduc aminte că am citit o declarație a cuiva din conducerea Mazda, iar domnul în cauză spunea că Mazda își dorește să tindă către segmentul premium. În acel moment, mi s-a părut că japonezii au băut prea mult sake, dar iată-ne in 2024, și eu stau într-o Mazda cu interior plăcut, elegant, un pic premium. O Mazda full option de 34.000 euro, ce-i drept.

Din punct de vedere al designului exterior, japonezii vor arunca mulți termeni în limba lor natală pentru a încerca să te impresioneze. Kodo, Yohaku, Sori și Usturoi. Corecție, “utsuroi”. Vedeți, de-aia nu e bine să ne comunicați termenii ăștia – vine unul ca mine și îi face complet praf, Utsuroi însemnând modul în care lumina și umbra se joacă. În ciuda acestor termeni, cu culoarea aceasta Zirkon Sand, CX-30 reușește un truc ce o ridică în topul clasei din care face parte – pare mai scumpă. E o mașină frumoasă cu care poți să mergi și la operă și la munte, având în vedere garda la sol de 175 MM, iar acest caracter versatil tinde către segmentul premium.

Suspensia mi se pare îndeajuns de confortabilă pentru oraș, dar ascultătoare când încerci să virezi mai tare, ruliul fiind ținut în limitele siguranței. De fapt, îmi place foarte mult cum se manevrează CX-30 și îmi aduce aminte din ce în ce mai mult de Alfa Romeo Tonale. Poate că nu are caracteristici de manevrabilitate identice cu ale modelului italian, dar tinde către premium. Hm, unde am mai auzit asta?

La interior, acest CX-30 cu nivel de echipare Nagisa, reușește iar să mă păcălească, dar pe alocuri, parcă încep să mă prind – această suprafață mare de alcantara îmi ia ochii imediat, tapițeria de pe scaune mă face să mă holbez ore întregi la măiestria acestor elemente, toate funcțiile și comenzile sunt puse la îndemână și pot fi utilizate intuitiv, dar dacă îți pui ochelarii de apropiere, poți vedea dincolo de trucul celor de la Mazda – plasticul care acoperă instrumentarul este deja zgâriat și mașina are aproape 3000 km, anumite elemente decorative de lângă selectorul de viteză, o zonă de atingere cu trafic greu, sunt deja zgâriate. Nu sunt păcate demne de ștreangul lumii auto, dar japonezii mai au puțin până vor ajunge complet la nivel premium.

Îmi place foarte mult poziția la volan și îmi place că Mazda nu încearcă să mă păcălească. Da, platforma utilizată este aceeași ca la Mazda 3, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lăsăm scaunul șoferului să meargă mai jos, doar ca să dăm șoferilor fără experiență senzația că stau mai sus. Urăsc când mașinile fac asta, Mazda nu o face – deși este un crossover, scaunul poate fi coborât destul de mult, permițându-mi să mă simt aproape ca într-o Mazda 3, dar cu garda la sol mai generoasă.

Sistemul acesta are Android Auto și Apple CarPlay wireless, dar nu are touchscreen. Totul se controlează dintr-o rotiță și câteva butoane, extrem de intuitiv și simplu, nu ești nevoit să-ți iei prea mult ochii de la drum, și asta îmi place mult.

Wireless charging pad, sistem bose cu 12 difuzoare, portbagaj de 430 litri, spațiu pentru 2 adulți pe bancheta spate, mașină versatilă – dar ce motorizare?
2.0 benzină Skyactiv X, motor atmosferic, 186 cai putere, mild hibrid 24V, 0-100 în 8.6 secunde. Acest motor poate fi împerecheat unei cutii manuale în 6 rapoarte, sau unei cutii automate în 6 rapoarte, așa cum am eu aici. Cutia automată este una cu convertizor, dar cu un design schimbat mult de cei de la Mazda. Nu este o cutie rea, dar dacă vrei performanță, nu uita să pui mașina în sport, altfel reacționează prea târziu la accelerație.

Cred că mașina aceasta ar fi excelentă cu o manuală, dar mulți clienți vin și cer o automată, de aceea testăm acest model azi. Cutia nu smucește și nu are comportament dubios, mă bucur că Mazda a ales să nu dezvolte dublu ambreiaj sau ceva similar care nu ar avea utilitate reală în trafic greu.

Îți poți dota CX30-ul și cu tracțiune integrală, dacă dorești acest lucru, ceea ce avem noi aici este doar tracțiune față.

Pentru că Mazda încă mai pune accentul pe experiența de condus, îmi place foarte mult cum frânează această mașină! Intuitiv, ușor de modulat și de simțit pedala, nimic să te smucească sau să te bruscheze.

Îmi place că Mazda nu își ia clienții de fraieri – motorul acesta 2.0, atmosferic, a fost dat la o parte și înlocuit de 1.5-uri, 1.0-uri totul în numele eficienței, de alti producători. Mazda refuză să facă asta și spune că un consum bun se poate obține și cu un motor mare, dacă știi cum să-l folosești – consum urban – și au fost vreo 2 zile aglomerate, 8.5 l/100 km. Mulțumesc, Mazda.

Mazda tinde spre premium, și nu mai are foarte mult până să ajungă acolo. Când va pune la punct anumite detalii va putea spune – oferim mașini premium! Până atunci, Mazda CX-30 rămâne în topul clasei din care face parte, și credeți-mă, nu are puțini concurenți!