Vă mai aduceți aminte de Audi A2? Da, acel hatchback de dimensiuni mici cu un design despre care o să afirm că a fost și este în continuare polarizant. Fie îl iubești pentru că este avangardist și neconvențional, fie îl urăști pentru… exact aceleași motive.
Audi A2 a fost lansat oficial în anul 2000, ceea ce înseamnă că acesta se află acum la aniversarea de 25 de ani, motiv pentru care eu consider că merită un articol care să-i spună, pe scurt, povestea sa interesantă.
Povestea lui Audi A2: Mașina „de trei litri” din aluminiu
În anii ’90, cei de la Audi împreună cu grupul Volkswagen au anunțat începutul dezvoltării unei mașini „de trei litri”. Nu vă lăsați induși în eroare așa cum mulți oameni au făcut-o deja, fiindcă în cazul de față mașina „de trei litri” era una care să nu consume mai mult de 3 l/100 km de combustibil, nu una cu o motorizare de această capacitate. Și da, același principiu se aplică și la fratele său Volkswagen Lupo 3L.
În anul 1995, Audi a prezentat un prim concept care se numea „Ringo” și care folosea o structură a caroseriei din aluminiu, similară cu cea folosită de vârful de gamă A8, care fusese lansat cu un an în urmă. ASF sau Audi Space Frame era numele structurii din aluminiu a caroseriei lui A8, iar viitorul A2 urma să folosească același concept, dar într-o versiune simplificată.
Astfel, au fost pregătite două studii de design, unul dintre ele cu o caroserie în două uși, care se numea Al2 „Light Green”, datorită culorii sale și care a fost prezentat în cadrul IAA Frankfurt din 1997. Cealaltă variantă se numea Al2 „Light Blue” și era o versiune în trei uși, cu o zona de încărcare variabilă a portbagajului și un plafon retractabil, aceasta fiind prezentată în cadrul Salonului Auto de la Tokyo.
Designul a fost unul care a împărțit oamenii în două tabere, după cum se așteptau inclusiv cei care l-au conceput. Cu toate acestea, scopul principal al designului exterior era acela de a obține un coeficient cât mai bun al aerodinamicii mașinii. Practic, după cum spun și cei de la Ferrari, aici „forma urmează funcția” și nu invers.
Astfel, în 1997 versiunea destinată producției de serie a viitorului A2 a fost aprobată, urmând ca aceasta să fie prezentată oficial tot în cadrul IAA Frankfurt, cu 2 ani mai târziu, în 1999.
Când a fost prezentat oficial, Audi A2 era singura mașină compactă din istoria recentă a cărei caroserie era fabricată în întregime din aluminiu. Ce însemna asta? Însemna că structura caroseriei, toate cele patru uși, cât și capota portbagajului cântăreau împreună doar 153 de kilograme.
Deși avea niște dimensiuni compacte, de 3.83 m în lungime, 1.67 m în lățime și 1.55 m în înălțime, Audi A2 era un model spațios la interior, dar care avea totuși un gabarit redus, fiind potrivit în medii urbane, dar și eficient din punct de vedere al consumului de combustibil.
Audi A2 era un model cel puțin diferit față de celelalte mașini pe care constructorul din Ingolstadt le producea la acea vreme, motiv pentru care a fost nevoie de niște modificări la uzina lor din Neckarsulm. Astfel, în 15 noiembrie 1999, cu ocazia inaugurării noilor facilități de producție destinate lui A2, cei de la Audi au anunțat și introducerea primei mașini „de trei litri” cu patru uși, prin lansarea lui A2 1.2 TDI.
Deși tindem să ne entuziasmăm mult mai tare la motorizări mari, puternice sau care produc un sunet asemenea unui cor format în întregime din lei flămânzi, cred că motorul 1.2 TDI al lui A2 merită și el puțină atenție.
Propulsorul care i-a permis lui A2 să obțină un consum mediu de numai 2.99 l/100 km de motorină este unul cu trei cilindri în linie și o capacitate de 1.2 litri. Acesta era construit din aluminiu și producea doar 61 cai-putere.
Acesta folosea un sistem de injecție de tip „pompă-injector” sau Pumpdüse (ger.), asemenea bine-cunoscutelor și mult-apreciatelor motorizări 1.9 TDI care echipau modele precum Golf sau Passat la acea vreme.
Versiunea cunoscută sub numele „3L” a lui Audi A2 care folosea acest motor avea scopul de a fi cea mai eficientă variantă a acestuia, motiv pentru care avea diverse modificări menite să-i îmbunătățească aerodinamica, precum scuturi adiționale și carenaje ale roților modificate. Astfel, coeficientul de aerodinamică a atins o valoare de numai 0.25, prin comparație cu cel de 0.28 al celorlaltor versiuni disponibile.
De asemenea, Audi A2 „3L” avea și anumite componente mai ușoare, fabricate tot din aluminiu, precum niște jante dedicate modelului. Rezultatul? Masa lui Audi A2 1.2 TDI a fost redusă până la valoarea de 855 kilograme, cu 135 kilograme mai puțin decât celelalte versiuni ale acestuia.
Transmisia folosită era una manuală robotizată cu 5 trepte, ambreiajul fiind acționat prin intermediul unui sistem electrohidraulic. De fapt, vă puteți gândi la această transmisie ca și la cea de tip SMG de la BMW, care a echipat în trecut modele precum M5 sau M6.
De-a lungul carieri sale, Audi A2 a fost disponibil și cu alte motorizări, printre care două pe benzină, de 1.4 litri cu 4 cilindri în line și de 1.6 litri cu 4 cilindri în linie și injecție directă. Alte motorizări diesel erau și ele disponibile, sub forma unui propulsor 1.4 TDI, cu 3 cilindri în linie și puteri cuprinse între 75 și 90 cai-putere. Transmisia folosită era una manuală în 5 trepte de viteză, de proveniență Getrag.
Începând cu luna martie a anului 2003, Audi a oferit modelul A2 într-o versiune specială denumită „colour.storm”, care putea fi comandată în niște nuanțe de culoare puțin mai… stridente. Printre acestea se numără galben Imola, roșu perlat Misano, albastru perlat Sprint sau portocaliu Papaya.
Deși era un model avangardist, spațios și economic, succesul lui Audi A2 nu a fost unul tocmai răsunător, iar de la începerea producției de serie din anul 2000 și până la finalul acesteia au fost fabricate numai 176 377 de exemplare.
La momentul actual, Audi A2 a rămas în istorie ca un exercițiu tehnic, dar și de design cel puțin interesant și are, în ciuda așteptărilor, fanii săi care îl apreciază exact pentru ceea ce este, adică un capitol interesant din istoria auto.